luni, 31 mai 2010
vineri, 28 mai 2010
miercuri, 26 mai 2010
Arhitectura Verde
Nu stiu daca japonezii pot transforma rahatul(turcesc) in bici, dar le iese de minute hartia igienica...
Arhitectura Verde
marți, 25 mai 2010
vineri, 21 mai 2010
marți, 11 mai 2010
Despre SEP...
S-a incheiat ieri Sustainability Education Program, oferit de AIESEC în colaborare cu Royal Bank of Scotland.Ce inseamna SEP mai precis? Pai..ar fi sesiuni de pregătire gratuite pe teme precum sustenabilitate, responsabilitate personală, dezvoltare durabilă, impact social, care vizează educarea societăţii pentru a putea folosi resursele într-un mod cât mai benefic..pe langa asta ne-au mai starnit interesul multe alte subiecte tangentiale(ex:am apasat intens pe modelul Georgia, am vorbit despre autism sau obiceiuri personale non-eco). Colocviul s-a ţinut în limba engleză de către traineri internaţionali(great job Ioana&Nina!)si fiindca e fashionable sa zici asta, voi scrie si eu ca cei interesati au avut posibilitatea de a beneficia de internaţionalism şi multiculturalitate.Unde mai pui ca aceştia s-au chinuit sa creeze, in echipe, proiecte cu impact major.
Sustainability Education Program a avut ca scop pregătirea celor curiosi şi pentru noul trend al companiilor, şi anume Corporate Social Responsibility. Ce-o mai fi si asta? În prezent, multe firme din România caută oameni care să deţină cunoştinţele necesare pentru a îndeplini aceste funcţii în departamentul de CSR, iar Sustainability Education Program si-a propus tocmai acest lucru prin trainingurile sale: să educe tinerii de azi pentru a schimba ziua de mâine, pentru a fi responsabili şi pentru a ajuta companiile să poată oferi servicii benefice societăţii, precum donaţii sau acte de caritate menite să ajute oamenii din diverse comunităţi.
Asa ca...nu ratati urmatorul training SEP!:)
luni, 3 mai 2010
Intre 5-7 mai, in amfiteatrul I, ASE are loc a doua editie a Business Club Conferences. La eveniment participa personalitati internationale ale mediului de afaceri cat si antreprenori de succes si manageri de top din Romania.
Detalii si inscriere aici.
vineri, 30 aprilie 2010
Locatii care s-ar putea dovedi atractive pentru amatorii unor produse marca Edgar Allan Poe, Bram Stocker, Steven King sau Andreu Martin
Polovragi – Adevarata pestera a lui Zamolxis?
Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne
priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi
Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera
lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea
carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite. Profesorul Nicolae
Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se
trage din existenta unei campii “Poleo” unde se adunau vracii si initiatii
dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu
ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele
noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu
in poemul “Memento mori”.
Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare ,
fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran.
Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri
pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au
cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa
descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara
indoiala urme de daci.
Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie
de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti
tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se
spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie zecile
de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile,
vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le
disparea de pe mese bautura si mancarea - lasandu-i muti de spaima si
bolnavi de nebunie.
Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona “Triunghiul Bermudelor din
Oltenia". O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul
obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma
zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se
adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de
eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in
manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.
Sinca Veche & enigmele bisericii din stanca
Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si
stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si
una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este
si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc
sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa
7.000 de ani. Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a
fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a
specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul
dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca
Veche, acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care
a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul
veacurilor in cautare de comori.
Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii
inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre
pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete
si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici, in
prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care
canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din
alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca,
iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu
sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi
fost cantece in limba daca?
Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum
povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul
1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan
viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa
se ascunda pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul
TVR Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu
aceasta pentru o emisiune cand, spre stupoarea cameramanului, camera video
a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura, neraspunzand la comenzi.
Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit pestera, iar
in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au avut surpriza
sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul bisericii…
Blestemul comorilor din Baragan
Pentru majoritatea romanilor, Baraganul nu este altceva decat o campie
nesfarsita unde iarna musca viscolul, iar vara soarele arde ucigator.
Insa, foarte putini oameni cunosc suita de mistere care invaluie oceanul
de campie dintre Marea Neagra, Carpati si Dunare, un taram evocat deseori
de Panait Istrati si Fanus Neagu. Conform legendelor locale, in
pamanturile campiei se afla ingropate numeroase comori pazite de blesteme
crunte. Undeva intre Calarasi si Lehliu se gaseste satul Dor Marunt,
celebru nu demult pentru frumosii armasari care alcatuiau cea mai mare
herghelie de cai de rasa din Baragan. Aici se afla, insa, ingropate si
comori stravechi strajuite de flacari ireale, de un albastru nelumesc care
danseaza in puterea noptii pe necuprinsul campurilor.
Celebru in acest sens este locul denumit La Movila, unde, inainte de
Revolutia din 1989, un satean a descoperit in timp ce ara, un ulcior plin
cu bani de aur. Fire marinimoasa, localnicul i-a impartit frateste cu
ceilalti sateni. Nu a durat mult pana cand despre aceasta isprava a aflat
si Militia, care s-a autoinfintat si a confiscat taranilor toate monedele
gasite.
Soarta blestemata a comorilor este intarita de povestea lui Gheorghe
Prepelita, un satean care a descoperit peste 100 de monezi de aur.
Prepelita nu a suflat un cuvant, dar satenii vedeau cum neamul lui isi
construieste case si grajduri noi, se imbraca scump, isi cumpara turme de
oi si vite. Blestemul comorii nu dormea: la 7 luni de la descoperirea
averii, nevasta lui Prepelita se arunca fara motiv intr-o fantana. La
cateva saptamani dupa, ginerele sateanului are aceeasi soarta, pentru ca,
peste un an de zile, fiica lui Prepelita sa se spanzure de aceeasi fantana.
La fel de sinistru este - spun legendele - si blestemul comorii lui
Pintecan, un alt satean care a gasit un butoias cu galbeni de aur ingropat
la radacina unui nuc. In noaptea imediat urmatoare, “norocosul” Pintecan
aude in vis o voce care-i porunceste sa construiasca o biserica pe locul
unde a descoperit banii sau il va ajunge blestemul comorii. Dimineata,
Pintecan a ignorat visul, grabit sa se imbogateasca. Si-a impartit comoara
in familie si s-a apucat de afaceri prospere. La doi ani de la eveniment,
cand se intorcea acasa si-a gasit baietelul de doi ani spanzurat intre
gratiile de la patut. In noaptea nenorocirii, a visat din nou aceeasi voce
care l-a avetizat ca daca nu face biserica, va fi lovit de necazuri si
mai mari. Socat, omul a construit cea de-a doua biserica a satului, care
este vizibila si astazi.
Fantomele de pe Dealul Luncanilor
Undeva in inima Moldovei, intre orasele Iasi si Pascani, se fla satul
Sarca din care se poate ajunge in comuna Luncani. Faptele stranii
petrecute aici avertizeaza orice drumet care vrea sa plece la ceas de
seara spre Luncani. Mai ales daca drumetul este un om bun cu inima curata,
deoarece fantomele pripasite in aceste locuri, pandesc in special pe cei
cu suflet bun. Stau marturie in acest sens, intamplarile inspaimantatoare
prin care au trecut destul de recent oameni precum Elena Surugiu, Petruta
Muscalul, Maria Piper si altii.
Salasul fantomelor din zona este cantonat undeva la captul unui iaz secat,
unde - conform povestilor - oamenilor le apar stafii care-i urmaresc cale
de 3 kilometri pana in satul Goesti. Batranii povestesc ca in locul
blestemat au fost ingropati fara imparatasanie si lumanare multi soldati
ucisi in 1917, in decursul primului Razboi Mondial. Astfel se explica de
ce zeci de drumeti spun ca au vazut odata cu caderea noptii, siluete
translucide, albe si tacute care pluteau alaturi de ei, intotdeuna pe
partea dreapta a drumului. Batranii spun ca soldatii-fantome, care acum
sunt prinsi intre lumi, stafiile lor aparandu-le in special oamenilor cu
suflet bun si copiilor, asteapta ca pe dealul Luncanilor sa se faca o
slujba de pomenire a sufletelor si o sfintire a locului.
Costesti, locul unde duhurile dau cu pietre
Localitatea Costesti din judetul Arges a figurat acum cativa ani nu doar
pe prima pagina a cotidianelor romanesti, din pricina Mineriadei care a
trecut pe aici, ci si in toiul dezbaterilor specialistilor in paranormal.
Cazul in sine a fost observat si filmat de numerosi martori oculari, ceea
ce-i da un plus de credibilitate. Totul a inceput in noaptea zilei de 20
martie 1997, cand asupra casei familiei Panait Draghici s-a abatut din
senin o ploaie de pietre de diferite dimensiuni, in urma careia atat
proprietarii, cat si vecinii lor s-au ales cu o spaima sora cu moarte,
precum si cu acoperisurile distruse si ferestrele sparte. Dupa prima seara
“paranormala”, ploaia de pietre a continuat a doua zi, tot la lasarea
serii. Pana in noaptea de 24 martie, inainte de sarbatoarea de
Bunavestire, intamplarea s-a repetat consecutiv in fiecare seara, politia
locala din Costesti rezumandu-se la a observa ciudatul fenomen alaturi de
tot satul, dupa care a intocmit un raport de pagube si distrugere fara faptas. Dupa Bunavestire, ploaia de pietre a incetat brusc. Linistea a durat doar pana pe 29 august 1997,
cand tirurile de pietre aruncate de maini invizibile au reinceput mai
violent decat in primavara. Oamenii au apelat la Georgica Cretu, preotul
paroh din Costesti care a venit in casa lor chiar in timpul unei ploi de
pietre pentru a citi cu glas tare Moliftele Sfantului Vasile cel Mare.
Spre surprinderea tuturor, pe intreaga durata a slujbei atacul a incetat,
pentru a reincepe insa la scurt timp dupa aceea…
Culmea manifestarilor bizare din Costesti s-a inregistrat pe 4 septembrie
1997. In acea zi, mobilele au inceput sa se miste prin casa dintr-o camera
in alta, mutate parca de niste carausi invizibili. Peste doar cateva zile,
crestinii urmau sa sarbatoreasca Nasterea Prea Sfintei Fecioare Maria.
Linistea s-a asternut de atunci asupra gospodariei familiei Draghici.
Entuziastii fenomenelor paranormale sunt de parere ca atacul s-a datorat
unor demoni sau unor furtuni magnetice. Altii inainteaza ipoteza unui
fenomen evident de Poltergeist. Faptasa ar fi fost Achilina Marciuc, o
femeie care pe parcursul intregii sale vieti s-a certat cu familia Draghici. Mai mult, in timpul acceselor sale de furie, batrana Achilina arunca cu pietre in casa vecinilor sai. Achilina Marciuc a murit singura intr-o mizerie crunta pe data de 11 august 1987. Se pare ca spiritul
neadormit al batranei i-a urat atat de mult pe membrii familiei Draghici,
incat a dat cu pietre in casa vecinilor atat in lumea acesta, cat si de pe lumea cealalta…
Poeni, satul blestemat de lupi…
Satul Poeni de la poalele Muntilor Poiana Rusca ascunde niste intamplari
care ar face cinste oricarui roman de groaza marca Stephen King. Cazul
cuprinde o serie de atacuri ale lupilor indreptate asupra mai multor
sateni. O femeie, Maria Sarbu, a fost chiar omorata si devorata de ceea
ce, la prima vedere, pare un lup. Insa toti zoologii afirma ca, de obicei,
lupii nu ataca oamenii decat daca sunt turbati, ceea ce in povestea de
fata este putin probabil. Totodata, in nicio circumstanta lupii nu devin
mancatori de oameni, fenomen care se intalneste doar in cazul tigrilor,
leilor si leoparzilor. Misterul de la Poeni se adanceste si mai mult daca
luam in calcul faptul ca in zona respectiva nu mai existau lupi de peste o
suta de ani.
Batranii satului sunt de parere ca faptasul nu a putut fi in ruptul
capului un lup obisnuit, ci ca animalul care a atacat oamenii din Poeni a
fost un lup necurat, un strigon, cum se spune in aceste parti strigoiului.
Cei care au scapat povestesc ca fiara din alta lume arata precum un caine
mare, negru cu blana zburlita, care nu lasa urma pe zapada sau prin praf
atungi cand fuge, ca si cum ar fi plutit. De asemnea, povestile spun ca
aratarea disparea instantaneu daca oamenii apucau sa-si faca semnul crucii
sau sa rosteasca o rugaciune. Drac sau suflet neadormit de strigoi, nu se
stie exact ce a atacat satul Poeni. Oamenii sunt de parere ca povestea
neamului muscat de fiara necurata incepe acum peste doua sute de ani, cand
cineva din familia respectiva ar fi omorat un alt satean pentru a-i fura o
arma foarte valoroasa. Cel ucis era unicul fiu al unei batrane care in
ziua inmormantarii ar fi aruncat in cimitir un greu blestem asupra
neamului ucigasului fiului sau.
Balta Vrajitoarelor
Satul Boldesti. Padurea Boldu-Creteasca. Langa Bucuresti, la doar 30 de
minute distanta de padurea Cernica, exista o balta blestemata, recunoscuta
si temuta inclusiv in prezent de localnici. Ascunsa in mijlocul padurii
Boldu-Creteasca, balta este la prima vedere un banal ochi de apa de
dimensiuni mai mult decat modeste, cu un diametru de doar 5 metri. In
ciuda aparentei obisnuite, se spune ca peticul de apa este inconjurat de
forte din alte lumi si este loc de manifestari inexplicabile.
Faima baltii este demult cunoscuta de vrajitoarele tiganci care se aduna
din lumea intreaga aici, in prejma noptilor de Sfantul Gheorghe, Sanziene
si Sfantul Andrei, atunci cand se spune ca se deschid temporar portile
spre celelalte taramuri. Balta este un loc al puterii transmis din generatie in generatie in randul vrajitoarelor. Se pare ca orice vraja,blestem sau dezlegare spuse pe malul acestei mici balti ascunse la marginea Bucurestilor se indeplineste negresit. Parca pentru a adauga un
miez de adevar in povestea vrajitoarelor, exista oameni care au observat
in preajma baltii o serie de fenomene ciudate precum fulgere globulare si
furtuni iscate din senin in perimetrul restrans al baltii. De asemenea,
numeroase animalele (cai, vite, oi, capre, caini sau pisici) refuza sa bea
apa de aici, preferand parca sa moara de sete decat sa se adape din balta.
Balta, care are o adancime de doar un metru si jumatate, nu seaca, nu se
mareste, nu se micsoreaza niciodata - indiferent daca este seceta sau
ploua abundent. Cu toate acestea, conform legendelor, balta pare a nu avea
fund: oamenii din zona spun ca au aruncat in ea un bolovan greu de 20 de
kilograme. Acesta ar fi disparut fara urma in doua saptamani…
luni, 26 aprilie 2010
Cam asa s-a derulat tratamentul facial pe baza de rosii;)
Ieri, 25 aprilie, in parcul Herastrau organizatiile Re.Generation si Salvati Dunarea si Delta au marcat Ziua de Lupta pentru Rosia Montana printr-un protest atipic.
Trecatorii rataciti prin parc(tinand cont de vremea neprielnica) s-au incalzit aruncand cu rosii intr-un panou cu poza ministrului Adriean Videanu.Cei mai priceputi ,care l-au nimerit intre ochi au fost premiati cu tricouri.Voluntarii(si eu, si eu...) au impartit un Manifest si le-au explicat bucurestenilor de ce personajul, si asa rubicond(nu de rusine, asta e evident), trebuie sa roseasca mai tare...
Detalii aici
duminică, 25 aprilie 2010
Sofezi sau nu...PLANTEZI!:)
Primii 400 de copaci din proiectul „Sofez deci plantez” al asociatiei „Salvati Dunarea si Delta”, au fost plantati, sambata-24.04.2010, pe cheiul Dambovitei de peste 100 de voluntari ai asociatiei, alaturi de specialistii de la Administratia lacuri, parcuri si agrement Bucuresti (ALPAB).
Rosineaza-l pe Videanu!
Peste 60 de persoane s-au strans in Parcul Herastrau pentru a-i da Rosia lui Adriean Videanu, Ministrul Economiei. Salvati Rosia Montana de la coruptie! Simultan, in Cluj si Ploiesti au avut loc actiuni similare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
